Scrisoarea Mitropolitului Vladimir al „Întregii Moldove” adresată Patriarhului BORu, a stârnit diverse comentarii pe internet, dar și speranța vagă a unor internauți de revenire a Mitropoliei Moldovei de la Chișinău în sânul BOR, sau de reunire a R. Moldova cu România.
Totuși, această scrisoare ridică mai multe semne de întrebare decât speranțe de revenire a preoților și ierarhilor Mitropoliei Moldovei de la Chișinău în sânul Bisericii Ortodoxe Române. Spre exemplu, în scrisoarea din 5 septembrie avem următoarele afirmații adresate Patriarhului Kiril, care nu corespund realității:
1. „Poporul ne va izola și în cele din urmă, ne va uita. Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o situație de faliment instituțional” – foarte multe biserici care se supun Mitropoliei Moldovei sunt pe jumătate goale din cauza preoților care au uitat de 30 de ani să catehizeze populația, să predea religia în școli, să ajute săracii, să viziteze bolnavii în spitale și deținuții în închisori și să calce pragurile bătrânilor din localitățile în care slujesc. Lipsa unei culturi teologice și a unui comportament moral corespunzător din partea unor preoți și episcopi ai Mitropoliei Moldovei (ex.: cazul ex-starețului de la Țipova, sau a episcopului Vulpe, Marchel etc.), au creat tulburări grave în societate și au dezbinat comunitățile de ortodocși prin aderarea lor la diferite congregații sectare în ultimii 30 de ani. De asemenea, preocuparea permanentă a ierarhilor Mitropoliei Moldovei de colectare a sumelor bănești lunare de prin parohii și practica simoniei (perceperea de bani pentru posturile clericale) au creat fenomentul de izolare a acestor „înalte” fețe bisericești.
2. „Pierde tot mai mulți preoți care trec la Mitropolia Basarabiei” – o afirmație de dragul afirmației. Spre exemplu, din Episcopia de Bălți și Fălești condusă de episcopul Marchel, nu a trecut nici o parohie la Mitropolia Basarabiei, la fel ca și din Episcopia Sorocii sau cea de Edineț și Briceni. În ultimii 5 ani, au trecut de la Mitropolia Moldovei la Mitropolia Basarabiei doar câteva parohii din centrul și sudul Rep. Moldova, însă acest număr este infim în raport cu numărul de parohii deținute de Mitropolia Moldovei – peste 1000, pe lângă faptul că a existat și cazuri de trecere a unor parohii de la Mitropolia Basarabiei sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei. Deși preoții Mitropoliei Moldovei doresc să revină la Mitropolia Basarabiei, acesta sunt mereu șantajați, amenințați, sancționați și izolați.
3. „Ascensiunea Mitropoliei Basarabiei susținută de autoritățile de la Chișinău și București” – asupra acestei chestiuni m-am expus anterior și consider că autoritățile de la Chișinău nu susțin în mod efectiv o eventuală ascensiune a Mitropoliei Basarabiei. Spre exemplu, cunoaștem care a fost finalitatea intenției de transmitere în proprietatea Mitropoliei Basarabiei a celor două clădiri anunțate de autoritățile centrale (ex: sediul actualei secții de carte rară a Bibliotecii Naționale), sau faptul că modificarea Legii privind octotirea monumentelor istorice nu a mai fost supusă anul acesta dezbaterilor în Parlament, deși deține avizele instituțiilor de profil și chiar a executivului, iar Guvernul R. Moldova a refuzat în 2022 să modifice Hotărârea Guvernului nr. 740/2002, care să permită parohiilor din Mitropolia Moldovei să revină la Mitropolia Basarabiei fără șantaj și presiune. Tot aici amintim faptul că Ministerul Culturii nu a denunțat până astăzi contractul de colaborare privind protecția și utilizarea monumentelorț ecleziastice de istorie și cultură, prin care a transmis în folosință gratuită în mod ilegal doar Mitropoliei Moldovei, toate construcțiile bisericilor și mănăstirilor cu statut de monument istoric din R. Moldova la 4 ianuarie 2003. Amintim că pe rolul CSJ se află un litigiu între Mitropolia Basarabiei și Minsterul Culturii privind declararea nulității acestui contract, iar instanța supremă a stabilit ședința privind admisibilitatea recursului (declarat de Mitropolia Moldovei) abia pentru 26 iunie 2024, la o distanță de 9 luni din momentul declarării sale.
4. „Rusia îi tratează pe moldoveni ca pe un popor fără coloană vertebrală” – bănuiesc că Mitropolitul Vladimir cunoștea această atitudine a Rusiei față de românii moldoveni încă din momentul hirotoniei sale, dau poate și mai înainte. Ce l-a împiedicat să obțină respectul cuvenit din partea BORu în toate această perioadă? Poate statutul său de agentul de influență al Moscovei și faptul că până nu demult, împreună cu autoritățile centrale formate din agenți KGB, au menținut ei înșiși Moldova în sfera de influență a Moscovei?
5. „Dorința Patriarhului Moscovei de a absorbi Mitropolia Moldovei în așa-numita „Lume rusă” – Nici această dorință nu este o noutate, dar partea cea mai sinistră constă în faptul că ea se transpune prin servilismul patetic al ierarhilor și unor preoți din Mitropolia Moldovei de la Chișinău. Din toate bisericile care se supun canonic Mitropoliei Moldovei lipsesc din pangar (magazin bisericesc) cărțile în limba română, cu excepția acatistelor și a unor cărți de rugăciuni. Pictura românească de la Mănăstirea Curchi, demnă de patrimoniul UNESCO, a fost dată jos cu asentimentul actualului episcop Siluan Șalaru, iar cărțile vechi de rugăciuni și documentele din perioada interbelică au fost scoase la mezat de ani de zile. Este absolut neclar prin ce s-a manifestat grija ierarhilor moldoveni de a nu permite instituției pe care o conduc să fie absorbită de lumea rusă…?
În consecință, observăm să miza sau mizele acestei scrisori este/sunt cu totul alta/altele. În primul rând, scrisoarea datează din 05.09.2023 și a fost transmisă BORu în formă scrisă (nu electronic sau prin discuție telefonică), în pofida faptului că Mitropolitul Vladimir urma să plece la lucrările Sfântului Sinod al BORu o lună mai târziu. Deși o astfel de adresare „dură” urma să provoace o anumită reacție ostilă la Moscova, totuși Mitropolitul Vladimir participă alături de viitorul episcop Filaret Kuzmin, la lucrările Sinodul BORu, prezidat de Patriarhul Rusiei – Kiril din 11 octombrie 2023 (Mănăstirea Danilov). În această ședință a Sinodului este acceptată și hirotonia unui nou episcop pentru Mitropolia Moldovei, un episcop care nu s-a evidențiat cu nimic pentru afirmare identității naționale din R. Moldova și cu atât mai mult pentru apropierea de lumea românească.
De fapt, episcopul Filaret Kuzmin, ca și episcopul Nicodim Vulpe (prieten cu Andrei Sangheli și proprietarul Tipografiei din Orhei unde erau tipărite materiale cu caracter pornografic – https://secareanu.wordpress.com/…/la-o-hirotonie-o…/) se pare că nu are cea mai bună reputație morală, iar numirea sa în calitate de episcop ar fi ridicat mai multe semne de întrebare la Moscova. Chestiunea numirii în funcția de episcop a starețului Filaret Kuzmin a fost pusă în discuție la Moscova cu mai multe luni în urmă, însă a trezit nedumeriri din partea BORu tocmai din cauza antecedentelor sale imorale. Se mai zvonește că viitorul episcop Filaret și-a cheltuit toată „agoniseala” pentru obținerea statutului de episcop, exact ca și episcopul de Ungheni (Petru) pe care l-a costat aproape 2 kg de aur (sub forma unei evanghelii ce avea coperțile din aur) această demnitate. Cu funcții de episcop cumpărate de la BORu, cu taxe lunare și anuale plătite constant la Moscova, cum poți pretinde că la verticalitate?
De asemenea, Filaret Kuzmin a fost cel care a depus cauțiune pecuniară în interesul inculpatului Andronachi Vladimir, garantând că acesta nu va comite noi infracțiuni și nu se va sustrage din fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată.
Conform deciziei nr. 97 a Sinodului BORu din 11.10.2023: locul și data hirotoniei episcopale a Arhimandritului Filaret (Cuzmin) au fost lăsate la latitudinea Sanctității Sale Patriarhului Kiril. Având în vedere faptul că această numire a avut loc la Chișinău, în ziua de 22 octombrie 2023 în prezența ierarhilor Mitropoliei Moldovei, este clar că între timp a venit și confirmarea scrisă a Patriarhului BORu privind hirotonia episcopului Filaret, dar și răspunsul la scrisoarea Mitropolitului Moldovei – Vladimir – la scrisoarea din 05.09.2023. Așteptăm publicarea acestora!
E posibil să existe o legătură între scrisoarea Mitropolitului Vladimir din 05.09.2023 adresată Patriarhului Kiril și rezervele Moscovei de a-l hirotoni pe Filaret Kuzmin?
Sau această scrisoare reprezintă doar un joc de glezne pentru Mitropolia Moldovei, cunoscut dinainte de BORu, în încercarea de a câștiga simpatia actualei guvernări și de a preveni anumite acțiuni care să-i limiteze privilegiile, luând în considerație faptul că Mitropolia Moldovei a susținut mereu în alegeri partide care și-au luat lumina de la răsărit?
Este și mai interesat de ce presa a omis această știre atât de mult timp, fiindcă de scrisoare se cunoaște demul?
Cu siguranță însă, scrisoarea din 5 septembrie 2023, nu corespunde limbajului Mitropolitului Vladimir și cu atât mai mult, năzuințelor sale spirituale și naționale. mai mult ca atât, în cuprinsul ei nu se menționează că Mitropolia Moldovei ar dori să adere la BOR și nici nu se amintește de o eventuală autocefalie a Mitropoliei condusă de ÎPS Vladimir.
PS: Oare pot fi eroi pe trădătorii Țării și ai neamului, cei care cer resurse pentru a continua de fapt menținerea R. Moldova în sfera de influență răsăriteană!
